E vară iară... Aceste cuvinte ne pur şi simplu doare, acum, când până şi sclavii modei se simt nevoiţi să apeleze la recuzite atât de minuscule, că aproape nu are sens să mai fie luate în discuţie. Mă încântă şi totodată mă înfioară gândul că într-o bună zi, urmare a încălzirii globale galopante vom umbla cu toţii goi, paradele modei devenind un soi de moft de salon.
Nici o femeie nu o să mai aibă vreo taină în faţa mea, flirtul va dispare din rândul apucăturilor noastre de zi cu zi, limitându-mă să joc un fel de leapşa pe atinse,însă nu cu mâna, ci cu... Stai dragă la 33 cm. de mine, şi dacă te-am atins, să fii a mea. Înfiorat am de ce să fiu, pentru că mâine-poimâine risc să am şansa vieţii mele să o ating pe Mihaela Tactu cu burta mea, deja dospită şi deloc telecomandată de stimuli nervoşi. Burta mea, impasibilă în instanţa sexului, nu şi în a berii.
De fapt unde vroiam să ajung? La fustă. Agonie, agonie, dar să ne iasă şi nouă ceva, cum ar fi fusta. Am în sfârşit ocazia să renunţ la vestimentaţia care nu lasă aerul să circule, în favoarea stilului lejer, respectiv fustă. Cu alte cuvinte, m-am hotărât să urmez exemplul vestimentar Molcău, Trăiscău, Eddie Lizzard şi să apelez la fusta din orice, numai fustă să fie. Nu vrem kent, nu vrem valută, vrem doar fustă scurtă-scurtă! Nici chiar scurtă, pentru că am uitat să precizez, fustă contra chiloţi. Tocmai ăsta e şpilul, să lăsăm aerul să circule, chiar şi acolo unde strămoşii noştri considerau că dă mai bine puţin aer rarefiat.
Din binefacerile acestei libertăţi, în sfârşit şi la cheremul bărbaţilor amintesc:
1. poziţia bipedă pe gurile de aerisire, în onoarea defunctei şi regretatei merlin monroe,
2. voluptatea pregătirii poziţiei picior peste picior, pe cât posibil cu încetinitorul în instanţele vreunui personaj căruia de mult i-ai purtat sâmbetele.
Haide liberare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu