Live Free or Die Hard, beibi, brus uilis s-a întors, nu oricum, aşa cum place sexului frumos, costumat în fochist de locomotivă. Mai grav este că de această dată omul nostru este conştient de farmecele pe care le răspândeşte mai ceva ca oala zăvoranu, spunând la un moment dat că da, realizează că este lovit, dar că e al naibii de secsi.

Fără să mă dezic de faptul că mi-a plăcut "pilotul" şi chiar şi sechela, afirm cu mâna pe inimă că cea de-a patra parte din seria de succes este o reuşită, mai ales în termeni de efecte speciale, suspans, ficţiune şi non-sens.

Morala filmului este banală: cine nu are it-işti să şi-i cumpere, iar americanii să facă bine să nu îi mai închidă pe hackerii adolescenţi, ci să îi angajeze, deoarece vor veni vremuri grele de care vor profita grupurile teroriste.

În rest, dacă eşti în căutare de realism, renunţă să te uiţi la acest film, realizat parcă cu conştiinţa faptului că oricum nu ar putea concura cu primele două, prin urmare ţi se administrează prilejuri la tot pasul pentru secreţiile deja necontrolate de adrenalină şi te trezeşti după două ore că scenariul e banal, de jucat nu joacă nimeni...

Singura surpriză - Kevin Smith, alias domnul Silent Bob, într-un rol de umplutură, neexploatat aşa cum ar fi trebuit, de dragul umorului de calitate. Aşa mâzgălit pe faţă, oricine ar fi putut juca rolul lui brus uilis, parol dacă vă mint.