joi, 12 iulie 2007

Matador, în sfârşit, încă o corida cinematografică...



"Bien sûr il y a les guerres d'Irlande
Et les peuplades sans musique
Bien sûr tout ce manque de tendre
Et il n'y a plus d'Amérique
Bien sûr l'argent n'a pas d'odeur
Mais pas d'odeur vous monte au nez
Bien sûr on marche sur les fleurs
Mais mais voir un ami pleurer"
Film de Oscar, distribuţie neatractivă, coperta pentru Europa jalnică, dacă nu chiar trivială, preţul acestui DVD 100 mii lei, de la Fleanco. Cu siguranţă îl mai găsiţi încă în coşul de metal cu junk.

Matador este un film despre banalul şi cotidianul prieteniei, şocant şi atât de sincer încât te trezeşti întrebându-te cât trebuie să fii de cretin ca să înghiţi minciunile vândute de scenariştii complexaţi (gen Veber cu al său L'emmerdeur). Nu voi povesti filmul, ar fi stupid şi nepotrivit, mă voi mulţumi să spun doar că, deşi vizibil inspirat de communication breakdownul lui Allen, Matador reuşeşte să transgreseze şi acest clişeu. Un prieten bun este acela care te susţine şi atunci când faci rău, aceasta este morala filmului produs de însuşi Pierce Brosnan (interpretul unul sniper). Un prieten bun nu va încerca să te abată de la drumul tău decât în literatura romantică sau în telenovelele despre prietenie, iar în acest punct Matador TRIUMFĂ.
Iar acum îl văd pentru a doua oară, în două zile. Pentru că atât de conectaţi suntem la cazuistica holiudiană încât până şi puţinii prieteni "de profesie" au pretenţii de civilizatori, prin urmare nu-mi mai rămâne decât să divinizez un film. Vedeţi Matador. Eu sigur vă voi trece cu vederea prietenia cu Guiţă, Copilu'minuNene sau FaneSpocitoru'. Ca în multe alte cazuri şi aici se aplică maxima: şi ei sunt de-ai noştri...
Apropo, mai există ecumenism după Papa Benedict ăsta ultimul???

Niciun comentariu: