Jocurile Olimpice Speciale de Vară, 2007 faţă cu Gigi Becali...

În perioada 2-11 octombrie 2007, vor avea loc la Shanghai, Republica Populară Chineză, Jocurile Olimpice Speciale de Vară.

Aceste evenimente vor marca prima Olimpiadă găzduită de Asia, şi a doua oară când aceasta are loc în afara Statelor Unite ale Americii. Vor participa 7500 de atleţi, 40.000 de voluntari, 3.500 oficiali şi mii de familii, voluntari, spectatori şi jurnalişti din lumea întreagă.

Atleţii prezenţi vor concura la 25 de diverse probe de tip european, participând în cadrul mai multor sporturi demonstrative: sporturi acvatice, atletism, badmington, basket, bocce, bowling, cricket, ciclism, curse de fregate, hipism, fotbal, golf, gimnastică, judo, caiac-canoe, dansul leului, haltere, patinaj pe role, înot, softbal, tenis de masă, handbal, tenis şi volei, cât şi sporturi cu motor.

Ne vom încuraja şi noi participanţii din faţa ecranelor televizorului, sau ne vom mulţumi să aflăm surprinşi a doua zi succesele repurtate de atleţii surpriză ai României, în vreme ce posturile de televiziune naţionale sau prin cablu se vor înghesui să mediatizeze elucubraţiile mentale şi verbalismul gângav al lui gigi becali?

Goodnight Romania, wherever you are!

A te simţi super-de-România

Paradox. Astăzi am înţeles de ce nu câştig la lotto şi de ce de fiecare dată când merg pe stradă paşii mei reuşesc pe căi misterioase să evite să calce în rahat. Ajunsesem chiar până în sitaţia în care îmi apăsam ameninţător talpa deasupra rahatului lunguieţ, gălbui, de câine mare, stricat la stomac, când un skate-board răzvrătitmi se strecură între talpă şi caldarâm, levitând deasupra excrementelor canine cu graţia cu care Colin McRay trecea în mare viteză peste veveriţele care se trezeau la ceas rău să treacă poteca, şi purtându-mi pasul jumătate de metru mai departe şi prăbuşindu-mă, cu vedere şi miros directe către posibila victimă.

În oraşul ăsta, în ţara asta eu încă trăiesc, de aici să zicem "şirul de ghinioane" pe care le tot experimentez zi după zi. Am pierdut la lotto, la bursă, la şah, la table, Rapidul pierde, echipa naţională de rugby pierde, şi multe, multe altele, dar supravieţuiesc. Nu am primit pumni în faţă de la Mihai Stoica, nu m-a jignit, nu m-a spurcat şi nu m-a înjurat de mamă Gigi Becali, nu sunt supus pericolului de a fi deportat într-unul din cartierele pe care acesta le pregăteşte homosexualilor din Bucureşti, câinii şi pisicile mele nu au fost maltratate de frustraţii buzoienii şi de toţi frustraţii români care îşi manifestă astfel neputinţa, nu a sărit Ganea la gâtul meu şi nu sunt ungur ca să fiu pus la stâlpul infamiei de colegul meu la fel de frustrat de faptul că aparţine unei minorităţi inferioare numeric celei maghiare, dar are un suflet verde românesc de toată frumuseţea. Eu sunt Zelig de Bucureşti, mă confund şi mă identific şi toate relele trec pe lângă mine, neafectându-mă.

...

...

...

A world war

was announced

days ago

but they didn't know

the lazy sunbathers

the lazy sunbathers...

Goodnight Romania, wherever you are!

fotografie de Willy Pragher

Blesteme cu urşi, pentru unii bruni, pentru alţii albi

O întâmplare de săptămâna trecută mi-a dat de gândit cu privire la trainingul uman la care mulţi dintre noi ar trebui să fim supuşi, în beneficiul comunităţii, evident şi a convieţuirii paşnice şi profitabile nu doar pentru propria persoană.

La munte undeva, în România, evident, un urs, căutând prin gunoaie şi-a înţepenit ţestul într-o găleată de metal şi, disperat, a năvălit în miez de noapte pe culoarele unui azil de bătrâni. Speriaţi, angajaţii au sunat la Salvare, care a venit, ca pentru oameni, patru ore mai târziu. Prima măsură de descarcerare a ursului, măcelărească de-a dreptul a necesitat doar un ciocan, şi câteva minute mai târziu angajaţii salvării s-au familiarizat cu cutumele ursăritului, lovindu-l cu nemilă pe bietul urs cu ciocanul în găleată. Dacă după toată experienţa aceasta ursul nu se declară fan Cannibal Corpse, mare minune. În cele din urmă l-au sedat, reuşind să-i extragă găleată de pe cap. Mai bine îl omorau, stresat la culme precis că ursul în cauză s-a retras în munţi şi s-a aruncat într-un ciot ascuţit.

În amintirea pasiunii cu care în două zile şi nopţi am epuizat primele două serii din Lost acum vreo doi ani - ca să vedeţi paradox, televiziunile deplângeau în imagini moartea Papei şi eu deplângeam dispariţia din serial a Annei-Lucia, asta cu mult înainte de a afla public că nu m-ar putea oricum iubi niciodată, inima sa fiindu-i dăruită unei tinere oribile - poate nu ne-ar strica multora dintre noi un training pe o insulă uitată de lume, chiar şi cu riscul întâlnirii de un anumit grad cu Ursul polar.

fotografie de Willy Pragher

Americanii's de vină...

Sâmbătă şi Duminică mi-am permis luxul de a lenevi şi de a nu-mi tulbura cu nimic dolce far niente-le de sfârşit de săptămână. Prin urmare, am deschis televizorul şi am lăsat VH1 să îmi populeze sonor camera.

Stupoare, Top 50 European Rock, nimic mai interesant, sâmbătă după-amiază. Câteva neaşteptate prezenţe în acest top, printre care, Tears For Fears, Duran Duran şi o trupă care îndrăznea să se considere rock doar cel mult prin prezenţa unui chitarist cu cagulă, în rest, gloria gaynor tată, în toată regula, îmi scapă numele, în orice caz, un one hit wonder. Pe primul loc, de bun simţ aş spune The Rolling Stones cu Angie. Interesantă absenţa celor de la The Beatles, cel puţin cu While My Guitar Gently Weeps, magistrala compoziţie blues a lui Harrison, sau chiar Revolution, A Hard Day's Night ca să nu spun nimic de absenţa lui Lennon. Paradoxal, Working Class Hero apare în top undeva pe poziţia 40şiceva, dar în interpretarea celor de la Green Day, minunat maturizaţi între timp. În orice caz, una peste alta, muzică bună, imaginativă şi variată. Cu ocazia asta am descoperit o trupă nouă, Modest Mouse, produsă în ultima vreme de Johnny Marr, de ce m-aş mai mira pentru succesul de casă.

Top 50 American Rock dezastru total, nu că nu m-aş fi aşteptat, dar în orice caz, întotdeauna mai este loc de mirare. Marilyn Manson sub Therapy, Offspring give it to me baby... , Soundgarden, Ugly Kid Joe sau Stiltskin. Surpriză plăcută My Chemical Romance, System of a Dawn şi noul album Nine Inch Nails, prezenţi, chiar dacă nu pe locul pe care ar fi trebuit. Pe prima poziţie Metallica, cum era cam de aşteptat, iar pe locul doi Bruce Springstenn cu Born in the U.S.A., trăiască proletcultismul american, interpretat de pletoşi, cu bustul gol şi de vocaliste cu sânii la vedere!

Măcar ştiu că dacă va fi să ceară azil politic, Gigi Becali nu se va refugia în America. Tot e bine.

Goodnight Romania wherever you are!

Utopia salvează România

Mă trezesc de câteva dimineţi după un vis utopic. Se făcea că trăiesc într-o ţară în care democraţia a atins apogeul, socialismul ideal, tărâmul unde nemulţumirea generală corectează anomaliile. Visul de aseară, de pildă, e antologic, mai cu seamă dacă ţin cont de actualitatea sa.

Trecuseră două luni de când Stadionul Ghencea nu se mai umpluse cu spectatorii, iar asta fără a fi fost în prealabil suspendat. Pur şi simplu, suporterii refuzaseră să mai plătească bilete, iar asta nu din comoditate, preferând varianta cu statul în casă şi urmăritul meciurilor la televizor. Nu, pentru că la ora respectivă Bucureştiul gemea de lume, boicotând în acest fel mersul pe respectivul stadion. Intrat la cheltuieli în onoarea prezenţei consecutive a Stelei în Liga Campionilor, patronul Gigi atinsese pentru prima dată fundul sacului, ieşind în pierdere după disputarea pe teren propriu a meciurilor cu Arsenal, F.C. Sevilla şi Slavia Praga, marile echipe din Grupa H, de la homosexual, cu zero susţinători în tribune. Nu se vânduseră nici biletele pentru suporterii oaspeţilor, aceştia solidarizându-se cu românii care au ţinut în acest fel să se revolte împotriva Dictaturii Gigi şi a înstrăinării de către acesta a clubului lor de suflet. Nu în ultimul rînd contase foarte mult numele lui Gică Hagi.

Toate acestea veneau după ce în prealabil românii boicotaseră ştirile şi talk-showurile care îl aveau ca erou pe Gigi Becali, ieşind în stradă şi claxonând la nesfârşit, până ce, pentru a nu scădea la rating, managerii de programe hotarâseră să nu mai mediatizeze nimic legat de latifundiarul din Pipera. În presă se întâmplase acelaşi lucru, editurile nu îşi mai puteau vinde ziarele care conţineau fie şi o ştire minusculă despre acesta.

Cartierul Pipera fusese cumpărat de o vastă comunitate homosexuală, care, cu sprijin din afară erau dispuşi să plătească dublu pentru a achiziţiona casele din imediata apropiere a reşedinţei lui Becali. Nu fusese nevoie, semenii lor oferindu-le în semn de solidaritate casele respective, la preţuri accesibile tuturor. Visul latifundiarului se împlinise, toţi homosexualii erau de-acum grupaţi într-un cartier numai al lor.

Gigi Becali îşi va depune zilele următoare candidatura pentru Parlamentul European, iar aceasta pe fondul muşamalizării naţionale a demersurilor homofobe ale acestuia . Dacă ar afla forurile internaţionale că autorităţile române nu iau nici un fel de atitudine, nici nu vreau să îmi imaginez ce ar putea urma...

Alte modalităţi de fumat pasiv

Control medical - medicina muncii. Întrebări de rutină, dictate de informaţiile lapidare pe care le-am dat la înregistrare, cum că sunt bolnav, am avut ceva febra şi nu cred că analizele de sânge vor ieşi bine. Dacă aş fi zis că sunt nervos că Rapidul nu a reuşit să bată Steaua poate că ar fi fost ceva, aşa, nimic mai simplu "dar cum aţi răcit?"

"Fumaţi?" Nici nu ştiu ce să răspund, cum sună "m-am lăsat de 10 luni, dacă mă gândesc bine chiar de 11... Când veţi împlini un an atunci să vă lăudaţi." Hell's ditch... "Haideţi să vă ascult un pic, să văd ce vă mai fac plămânii după dureroasa pierdere". Mici raluri, de la viroză, mai mult ca sigur?

"Ziceţi că nu fumaţi? Suspect. Păreţi fumător pasiv. Aşa se aude, cel puţin. Nu mai fumaţi, nu trăiţi alături de un fumător, nu umblaţi cu ţeava de eşapament la dumneavoastră... Locuiţi cumva lângă un crematoriu uman?

Goodnight Romania, wherever you are.

Maimuţa Mamă, ambiguizată de coadă

Necaz mare, Maimuţa Mamă mă interpelează, ochi ficşi, sticloşi, zâmbet de sfinx de la bâlci, respiraţie sensibil zgomotoasă aidoma unui uscător de păr marca remington.

Astăzi am învăţat ceva: "Pupă-l în bot şi papă-i tot". Poate ca am înţeles eu greşit greşit, era de fapt: "Pupal în bot şi Papai Tot". Oricum, nu am prea mult timp de gîndire pentru că Maimuţa Mamă continuă, cu o agitaţie fecundă: "Sau alta: MINTE-MĂ FRUMOS!", apăsând literele din urmă. Evident, se face aluzie la mine, deşi, strânsă cu uşa îmi explică că în aceste sintagme este vorba "despre viaţă". Mai mănâncă ceva, se fardează, se rujează şi porneşte tacticos spre ieşirea din Fabrică. "Bună ziua", îmi transmite cu ifos, vădit enervată de faptul că nu m-am implicat.

Păi de ce sa ma implic. Păi îmi pare sincer rău pentru Maimuţa Mamă, dar s-a adresat cui nu trebuie. Să îi explic că de-ăstea am tot halit la viaţa mea, chiar deunăzi, onor doamna stilată la bancă, citez am două diplome, îmi iau două ecleruri şi le mănânc cu mai mulţi domni...

Trăim într-o ţară tristă, mulţi sinucigaşi şi totuşi nu suficienţi, sau, cel puţin, mereu răzbate câte un regret.

Deşertaciunea deşer tăciunilor

Săpânţa de la locul de muncă:

Aici ieumă odihnesc,

puiu' lui Nea Beni mă numesc,

săracă şi amea viaţă

cumsa topit cao gheaţă.

Ma adus la giob la Cioli,

şimau mâncat canişte molii,

iaracum şi osul meu

emâncat deviermi la greu.

Alibi sfârşitul lumii

Nu am luat pauză pentru că am vrut eu, ci pentru că aşa a fost să fie, încercând să aloc cât mai mult timp "scriiturilor mele de seară", care au fost şi ele la rândul lor neglijate în favoarea altor şi lator inutilităţi. Şi ca să vedeţi cum se leagă lucrurile, primordiala inutilitate de vineri a fost lenea, care a câştigat confruntarea cu Savall (ale cărui albume oricum le am integral, ce să zic şi eu ca să mă justific), iar cea de sâmbătă se numeşte Grindhouse, trăiască Tarantino chiar şi dincolo de sfârşitul lumii.

Aseară am aflat cu stupoare că în 2034 sau 2036, nu are prea mare importanţă dat fiind că în anii aceia Bruce Willis nici măcar amintire nu o sa mai fie, un meteorit mare-mare, - câtă dorinţă de a convinge la ziariştii aceştia când puteau folosi un singur cuvânt şi ar fi strecurat o angoasă de zece ori mai mare-mare decât mare-mare - mă rog, în 2030şiceva un meteorit se ciocneşte de pământ şi adio continente, fete de la pagina 5 şi dvd-ul meu cu Boomtown Rats pe care, ca să îl las nepoţilor copiilor mei va trebui pesemne să îl ferec într-un sicriu de plumb.

Prin urmare, nu mai am linişte, dorm întors şi iau hotărâri in sweet manole style, adică azi mă jur că de mâine îmi trăiesc viaţa la maxim şi respect mai mult sloganul de la Nike şi mâine mă apucă o stare de puţin îmi pasă că am pierdut bunătate de bilete la Jordy Savall, fără pic de altruism, ruşine monumentală, acum e momentul să aplic acelaşi tratament şi lui Bejart, care fără nici o îndoială va veni aici cu personalul de serviciu, singurele cheltuiali ceva mai simţitoare fiind măştile impecabile şi mulajele de muşchi aplicate acestora.

Iar toate astea pentru că în 2034 sau 2036 un nenorocit de meteorit o să îmi spargă geamurile, aşa că iau încă o hotărâre, de care ar fi bine să mă ţin, ca în 2033 sau în 2035 să nu mai spăl geamurile, pentru a nu îmi irosi şi atunci alt eminute preţioase cu inutilităţi eminamente inutile.

Ziua internaţională a măştii

Masca.

Măştile se poartă nu pentru a te ascunde, ci de cele mai multe ori pentru a ieşi în evidenţă, evident, nu este aici cazul situaţiilor limită, cum ar fi pesta sau incendiile, când porţi măşti fie pentru a speria urgia, fie pentru a transmite semnale sexului opus sau similar, de genul: sunt kinky rău de tot. Cine mai crede că masca a fost inventată ca să te ascunzi poate nu ar fi rău să îşi pună o mască de politician şi să iasă pe stradă fără bodyguard.

Ca şi maşina, există măşti de bonton, de răuton şi tradiţionalele măşti de raton. Pentru o clipă devii atrăgător, dar, muritorule de rând, trezeşte-te, nu tu eşti cel ce prezinţi interes, ci persoana pe care o întrupezi: elvis, vandam, valjan sau bănel. Pune în cumpănă alegerea făcută: prezinţi interes ca prieten-fantezie şi la o adică dai masca jos şi ai scăpat basma curată.

Propun pentru sănătatea naţiei române omologarea unei zile din calendar ca Ziua internaţională a măştii. Bugetar, bugetar, dar când te gândeşti că ai făcut 69 cu Marilyn Monroe parcă îţi vine să te duci la privatizat la poartă şi să îi strigi băi boule, eu cu merlin şi tu cu loredana, ciumatule...