Fundamentalismul romanesc, filiala Bacău

Momentan sitelul este in constructie. Va rugam sa reveniti mai tarziu pentru detalii despre produsele Dedeman.

Am intrat de curiozitate prin vecini să văd şi eu despre ce e vorba, la câteva zile după mediatizarea moderată a revoltei câtorva paşoptişti ai autorităţilor locale din Bacău, revoltaţi la culme de reclamele aici de faţă. Am înţeles că s-au înflăcărat aici două curente fundamentaliste militante: ma-sculinismul şi ortodoxismul băcăuan.

Pe de o parte javrele dreaku, care ne trataţi femelele ca nişte jucării secsuale din partea bărbaţilor cu burtă, maieu cu găurele şi batistă în cap, înnodată la capete, ca în Dragostea-i ca şi o râie, nenea ală cu doamna şţirbă care e de fapt femeie de service sus La Motoare, complexati de faptul că niciodată nu au fost în stare să tundă peluză, să ridice un zid în calea neuitării sau să repare ghiveta. Pe femeia mea nu o ating nici măcar cu o floare, întotdeauna cu ghiveciul, evident, pentru a-şi susţine poziţia belicoasă.

Pe de altă parte ruşine, satanişti nefericiţi, că vă vede domnul nostru Gizăs şi o să vedeţi voi, FOCUL GHENEI, FOCUL GHENEI, ANATEMA pe voi cu neamul vostru cu tot... Fundamentaliştii ortodocşi de la Bacău, aceiaşi cu fundamentaliştii fotbalişti care până nu de mult scuipau seminţe la meciurile de fotbal ale echipei primarului Seche, de plictiseală, s-au trezit că le stă băţ în faţa unor femei mai mult decât îmbrăcate, ceea ce este atât de paranormal încât evident că nu poate fi decât lucrare diavolesacă piei lighioana dreaku. Este un pericol de alarmă în calea neplăcerilor cotidiene care i-ar putea urmări, încercaţi să vă imaginaţi un oraş erect, victimă a corpului în mişcare al femeii moderne...

Sfaturi pentru edilii băcăuani:

- expulzaţi-o pe doamna care a zis lasă-le maică, că sunt frumoase!

- interziceţi difuzarea următoarelor filme: Being There, Calendar Girls şi Pipe Dream,

- obligaţi breslele mai sus citate la un regim cu bere şi mici, pentru îndepărtarea rapidă a sex-appealului.

Dormeau adânc sicriele de plumb,

pe flori de plumb

şi-am început să strig...

Amor nebun la sfârşit de august

Cum o să dorm eu singură în noaptea asta, intonează retoric, logofeteasa, după care, vădit enervată de lipsa de participare a andrisanţilor continuă: hai că mă duc că mai am treabă.

Când iubeşti nu mai are importanţă dacă o faci sincer sau nu, strigă tare, să te audă lumea toată CUM O SĂ DORM EU SINGUR(Ă) ÎN NOAPTEA ASTA şi ai intrat în legalitate, nu mai eşti holtei, nu mai eşti domnişoară, eşti ditamai perechea cuiva şi urli în gura mare, să înţeleagă lumea fie că e un loc liber în pat, fie că deşi e un loc liber în pat e ca şi cum n-ar fi. Ambiguitate totală când iubeşti, uiţi de specie, uiţi de poziţie uiţi că ai două diplome, închid portiera, vrei să claxonez, şi eşti gata să te iei de gât cu lumea toată. Mai bagi câte o dar dacă când mă întorc toate sunt ca acum mă mai laşi la tine în apartament, pentru că iubirea le trece pe toate cu vederea.

Pentru că atunci când iubeşti, schimbi level-ul, upgradezi, te apropii mai mult de soare, şi îţi măreşti arsenalul: ai motive să fii obscen, mitocan, grobian, târf sau târfă, ţaţ sau ţaţă, incoerent, neprincipial sau din contră, principial, taciturn, dezinvolt, fermecător. Să mai zică cineva că nu ai fi iubit măcar o dată în viaţă...

Sunt trist, pentru că am înţeles încă o dată că iubirea nu înseamnă mai nimic, pentru unii nefiind decât o durere de măsele. Te duci la dentist şi ţi-a trecut. Mă gândesc, wishful thinking, fireşte, că unii poate mai nimeresc şi pe la dentişti cu instrumente nesterilizate...

Carmen, o harra

"Destinul ţi-a hărăzit o carieră muzicală sub-mediocră, cu coveruri infecte după Modern Talking, Bad Boys Blue sau eventual Madonna şi versuri "mi-a zâmbit raza de soare/mă mănâncă-ntre picioare", perenă guristă uşoară, care vei schimba câteva co-guriste până când norocul îţi va zâmbi iar, vei fugi pe cont propriu în state şi, aşa cum i-ai păcălit pe românii fără acces la pop-culture cu marile tale piese, furate şi îngropate fără piatră pe mormânt în groapa comună a muzicii uşoare româneşti şi te vei mărita şi vei face iute trei copii, că, deh, ceasul biologic tica-tic, tica-tic.

Puţin mai târziu, dat fiindcă americanii sunt naivi şi habar n-au cum se numeşte capitala românicii te dai mare clarvăzătoare, zici că l-ai visat pe ceauşescu cu capul spart şi pe leana pe spate şi că românica va fi condusă la un moment dat de un tânăr cu iniţiala de M în nume şi te-ai scos, ţi-ai revendicat o plajă pe care poţi trăi liniştită până când vei da ortu popii de îţi vor mânca călifarii până şi ochii din găvanele ochilor.

Îşi vei spune Carmen Harra, mai ales că toată viaţa ţi-ai dorit să te numeşti O'Harra şi peste noapte te vei da doctoriţă, ca să dea şi mai bine, şi, evident, dat fiind că vocaţia da este să dai cu gura vei scoate mai departe albume, de această dată exploatând o singură temă: fil dă megic."

Acestea fiind zise, spiritul din conserva de fasole boabe cu ciolan a început să se strângă a rebours ca un penis vlăguit, iar micuţa Carmen s-a trezit din vis.

Brain police

Rid dis:

http://www.nytimes.com/2007/08/07/world/asia/07cnd-thai.html?em&ex=1186632000&en=c09b092fb5bc3d30&ei=5087%0A

Tanti Săndica pusă în faţa faptului împlinit, urmare a repetatelor întârzieri şi a refuzului de a face cafele pentru dregători şi trimişi imperiali se vede obligată să poarte pe braţul drept infama brasardă din imagine. Îşi face cruce cu limba în cerul gurii că s-a născut în Românica şi ca bună creştină mai dă cu stângul în dreptul dar măcar nu riscă să rămână fără vreun deget, o ureche, nasul sau limba, cum i s-ar fi întâmplat fără doar şi poate dacă ar fi trăit în vreo cultură arabă.

Da' dintre toţi care are cartele de-astea de punctaş, toţi vine dimineaţa la opt jumate şi pleacă după cinci? că la mine vine soţu' să mă ia, ca bună creştină şi plec când vine. Acum port măscarea asta, doamne iartă-mă, că de la distanţă zice lumea că e materii fecale, nu alta, şi nu e frumos, femeie bătrână şi curată ca lacrima, farmacie mamă...

Halatu', prosopu' şi espadrilele de îngropăciune la Taşkent

Tanti Săndica pleacă la Taşkent. Am aflat cu neţărmurită întristare vestea aceasta la ceas de seară, după ce, de bine ce mă simţeam exersam fluturarea cardului de acces din poanie, cu mâna stângă, mâna dreapta in sweet pilates style flectată şi adusă lângă corp cu o expiraţie scurtă, exclamând "TEMISTOCLE".

Întrebări ce-mi vin în cap:

- da de ce, oare nu i-am cumpărat lăpticul călduţ de nenumărate ori?

- oare nu am venit cu cafea de acasă pentru protocol?

- oare nu i-am returnat vaza de flori cu însemnele românicii cu un bănuţ la fund, de care s-a făcut că nu îşi mai aminteşte, semn că între şpagă şi luntrea cu motor nu e decât o sistolă de bună creştincă?

Logofătul a chemat menestrelii şi doi zugrafi de la Caşin să o imortalizeze cu tava de inox lucioasă ca o oglindă, ţinută în dreptul pieptului, postură smerită, de aşteptare a tatălui care, oglindindu-se, nu schiţează nici un gest, aşteptând ca tanti Săndica să coboare tava. Cu atât să rămână împărăţia, linişte solemnă la etajul unu, scaun gol în preajma bazinului cu peştişori exotici însă cu bucătărie reprezentând scene de spiritualitate - tanti Săndica în cenuşiu de poponeţ.

Colegii vor povesti cum, făcând un scurt pelerinaj în bucătăria îngustă îi mai aud şi acum vocea spunând: Cafelele se dă numai cu aprobarea logofătului.

Tanti Săndica se află deja pe terminal, adusă de soţu', cu maşina şi aşteaptă îmbarcarea. Plouă torenţial la Bucureşti cu puternice rafale de vânt şi bulgări de cafea Iacov.

La declaraţion: Tanti Săndica, planuri de lungă durată

SOTTO:

"Confiteor Deo omnipotenti vobis fratres,

quia peccavi nimis cogitatione,

verbo, opere et omissione,

mea culpa, mea culpa,

mea maxima culpa."

(Pet Shop Boys - It's a Sin)

După cum ştiţi ne-am adunat aici ca să hotărâm de comun acord cum facem cu pauza de masă, pentru că cu stomacul nu e de glumit, iar eu, dincolo de orice aparenţă sunt orice, mai puţin polişţist stomacal. Trebuie să vă spun că am un respect deosebit pentru sacralitatea duodenului menţinut semiplin şi la temperatura camerei, zise logofătul, recunoscut pentru problemele sale digestive, reflectate clipă de clipă pe figura sa senină. De data aceasta îşi roti ochii de două ori în orbite şi focaliză în rândul patru al sălii scaunul din mijloc - belire în termeni de specialitate - de ai fi zis că caută cu disperare un suflet sincer, angajant şi aprobator. Votaţi şi mă lăsaţi ca să vă las şi eu să vă întoarceţi la lucrul, după care ştiu că tânjiţi.

Tanti Săndica, bulversată total de privirea insistentă a logofătului, încerca să lămurească dilema, este 120 de oameni, dacă mi se cere şi eu le dau ca bună creştină cafeaua, chiar la gramaj de austeritate s-a terminat cu protocolu chiar şi pentru parastasu de la adânci bătrâneţi, să vă ţină Domnu Nostru Gizăs mult şi atât de bine ca să-mi fie şi mie bine, un lăptic cald, o plecare mai repede cu o juma de oră că vine soţu să mă ia şi din când în când o atenţie de la protocol, parexamplă o vază albă cu steagul românicii. După aia iau peştişorii şi îi fierb unul câte unul la foc mic, cu colorant natural ca să zică lumea uite la ei, parcă e vii, până n-o mai rămâne decât câinii lu' secretaru', dar mai înainte îmi trebuie o specializare în Funafuti, să învăţ să fac câine cu zarzavaturi şi felii de mango şi să îmi îmbunătăţesc dicţia.

Şi încă ceva, fac apel la bunul simţ al dumneavoastră, să o lăsăm mai moale cu specializările ăstea la Taşkent, şi mai ales vara. Nu am nimic împotrivă să ne specializăm, să ne autodepăşim chiar şi pe continuă atunci când e cazul, dar să o facem la noi, în ţărişoara noastră sub formă de obe strivit sub pneuri de 4x4, cum zicea marele, nemuritorul, inegalabilul dan de la omu' cu şobolani.

Ptiu, mâncate-ar aghiuţă, cum le ştii mata pe toate, zise tanti Săndica siderată. Nu mai plec de aici, putrezi-mi-ar oasele la locul de muncă, etaj unu.

Iar apoi, deochindu-l exemplar, fără să îi tresară vreun muşchi, se trezi murmurând pe octava 4 ui mon logofe, je vu truv,ca bună creştină, tre bo.

Pisi, pilotul

Era bucuria copiilor, prietenul de joacă al hamsterului Marcel, al lui Tuitii de pe faţa de masă şi al peştişorului gup Peştică.

Nu deranja pe nimeni, nu muşca, nu zgâria, nu trăgea vânturi, nu ne muşca de degetul mare de la fiecare dintre picioare, nu rupea perdeaua, nu îşi ascutea gheruţele pe mobila stil, nu făcea pipi, caca, nu voma şi nu producea alte trivialităţi, nu aducea mortăciuni în casă, nu se împerechea cu Sătănel, motanul prost crescut al vecinilor, nu mieuna dimineaţa la ora 6... pur şi simplu era ca şi cum nu ar fi fost.

Până într-o bună zi când a căzut pradă doctorului Malefio şi experimentelor sale infernale provocând mutaţii getice şi tulburări de comportament, până într-o zi, când dintr-un exemplu de felină de apartament a devenit unealta răului.

Lumea nu va mai fi aşa cum ne-am obişnuit, convieţuirea o problemă. Chiar dacă castrată, ea poartă germenele răului ce va să vină, şi nimeni nu îi poate sta în cale.

PISI I. Iadul este aproape, scapă cine poate... Un film de Nicolăescu.

Ambiguitate cu betonieră

Vino Aurico, să vezi cât te iubesc pe tine, mânca-ţi-aş gura ta, şi îi arată spre fundul betonierei. Ştire morbidă de ora 5 cu bărbat căsăpit de nevastă în plină stradă regurgitând ca ultim reflex o porţie dublă de caşcaval mortadela. Dar betoniera rămâne.

Adevărul din spatele aparenţelor este că avem de-a face cu un bărbat homosecsant, în toată frumuseţea acestui cuvând, care, vopsind numele auricii pe betonieră şi-a asigurat alibiul corespunzător la locul de muncă.

Ca şi în cazul rockerilor, nici la betonişti nu ai viaţă uşoară dacă eşti pidosnic, prin urmare, băieţii trec la protecţie socială. Trebuie să apreciem în acelaşi timp ambiguitatea situaţiei, oricând Aurica putînd fi Aurică.

Aşa că reiau: Vino Aurico, să vezi cât te iubesc pe tine, mânca-ţi-aş gura ta, şi îi arată spre fundul betonierei. Aurică, impresionat, îl îmbrăţişează brutal.

And now I pronounce you Aurică and Dorel.

Marcaje GPS cu reciclabile

Luni dimineaţa, ora 8 şi ceva, parcul Fierăstrău.

Realizez că românului îi lipseşte noţiunea de "tomberon", înlocuită abuziv cu termenul de tămbălău". E o chestie, lângă tine, românului îi lipseşte curiozitatea maimuţărească de a agita obiectul necunoscut pentru a înţelege la ce ajută, sau dacă chiar ajută. Sau poate că e vorba de teama de nou, aşa cum te temi să nu care cumva să trezeşti un zeu din somnul său liniştit.

Mult mai simplu, marchezi locul, aşa cum în jurul victimei se trasează cu creta o formă umană, chircită, chinuită. Face bine şi lucrătorilor REPU a doua zi dimineaţă, pe post de GPS. Din elicopter, ştiu unde trebuie să atace, eficientizându-şi astfel activitatea.

Cu drag şi spor, din Românica-n viitor...

Schimbările "climaterice" şi siliconul revoltat

Sub titlul "National TV vrea sa ne prezinte doar «Vreme» frumoasa", din 01.03.2007., cotidianul Gardianul, prin iscusita pană a CORINEI STOICA aberează cu o nonşalanţă care mă face să cred că, aşa cum spuneam în articolul anterior, stelele de fapt chiar sunt luminate de lumina lunii:

"Pentru ca de azi calendarul ne anunta ca am intrat in primavara, postul National TV vine cu idei pe masura si cu noi proiecte: pe langa o serie de emisiuni si sitcomuri ce vor debuta in noua grila, exotica Doria Ivan va realiza o rubrica “Meteo” cu totul speciala. Astfel, incepand cu 3 martie, in fiecare weekend, Doria va prezenta vestile despre vreme in tinute care vor sugera telespectatorilor cum trebuie sa se imbrace pentru a nu fi luati prin surprindere de eventualele schimbari climaterice. In plus, Doria va purta si accesorii in tendinte, oferind astfel o sursa de inspiratie in moda. Modelul Playboy va transmite jurnalul meteo intr-un mod cat se poate de inteligibil, renuntandu-se total la termenii specifici meteorologilor folosite pana acum. Pentru ca trasaturile sale exotice se preteaza, Doria va prezenta si noile filme indiene de la National TV, ce au in prim-plan actori celebri de la Bollywood. "

Aşadar numele ei este Doria Ivan şi nu, nu sunt deloc obsedat. Nu am pereţii tapetaţi cu fotografii ale cucoanei şi nici nu agreez, de curând filmele indiene. Pură coincidenţă.