"Lost" un serial ce ar trebui livrat cu o telecomandă specială

Aproape vindecat, dar încă uşor febril de pe urma serialului Lost, i-am mai dat acestuia o şansă vineri, văzând primul episod din noua serie, 4. M-a înfiorat, recunosc, m-a înfiorat dârzenia cu care insist să aflu deznodământul acestui produs umflat artificial în jurul unei idei care, dacă ne-ar fi fost deconspirată ar fi redus acest film probabil la 2-3 episoade.

Pentru fani, scena din stânga mă reprezintă de fapt pe mine, maniacul, ajuns în situaţia de a da ca nebunul stop pe film până obţin rezultatul dorit. Înotătorul din "viziunea" lui Hugo are într-adevăr în palmă un mesaj, iar acesta este "they need help". Vă simţiţi mai bine acum, pentru că eu mă simt senzaţional? Din nefericire mi-am distrus tastatura, încât vin cu o sugestie: dat fiind că acest film ne face pe toţi nişte împătimiţi ce îşi violează spasmic aparatura IT, pe viitor poate nu ar fi rău să ni se livreze ustensilele cu care să descifrăm tainele încuibate în această şaradă TV. Prevăd că în ultimele episoade vom afla că daca am fi privit filmul cu capul în jos i-am fi surprins pe Bush şi Osama Bin Laden dezbătând problematica mondială, căzând în cele din urmă de acord că Alina Plugaru e o actriţă bună de cinemă şi proastă de filme porno...

Amendă pentru cerşit la VIP-urile din România

Tu vii la mine în casă, să ziceam atmosfera Rainy Night in Soho, frig şi umezeală de îţi intră în oase şi drum lung, evident, te pun la masă, pe scaunul de lângă sobă. Se duce buhul în urbe că La Momete se mănâncă bine şi eşti primit aşa cum trebuie. Azi aşa, mâine aşa, uite că într-o bună zi La Momete devine han şi ies eu în stradă, şi pun banner mare: "Îi rog pe cei care au mâncat şi au băut gratis la mine să meargă la orice bancă şi să depună în acest cont.... deschis la... contravaloarea ospăţului. Sunt curios să văd ce se întâmplă, dar nu numai atât. E un număr de cont într-adevăr. Vreau să-mi deschid han pentru că sunt tot mai mulţi care îmi cer asta."

Sfatul meu pentru mine: "Mai bine ţi-ai lua un câine!"

Laudă pragmaticului sau scopul scuză nepăcatul

În Dialoguri - Banchetul, respectiv Cei doi eros, când vine vorba despre amorul cu băieţi, marele argument pe care Platon îl ridică împotriva acestor "îndeletniciri" se transformă într-un tratat de pragmatism al sentimentelor. Nu e bine să faci amor cu băieţi pentru că ceea ce investeşti este posibil să nu merite.

"Afară de asta, din însăşi iubirea pentru tineri, cineva ar putea deosebi pe cei inspiraţi de Eros Cerescul. Căci ei nu se-namorează de băieţi decât din clipa când şi mintea acestora începe a li se coace, fapt care se întâmplă cam pe cândle mijesc tuleii de barbă. După credinţa mea, cine se prinde într-un astfel de amor e pregătit a iubi viaţa-ntreagă şi a trăi împreună. Acela nu-şi înşeală iubitul, căci nu l-a luat captiv ca pe un copil fără experienţă , nici nu-l va batjocori spre a-l părăsi şi a umbla după altul. Ar trebui chiar prin lege să se oprească iubirea copiilor, pentru a nu se mai risipi atâta zel în vederea unui lucru nesigur; căci la copii este nesigur dacă sfârşitul îi conduce spre viciu sau spre virtute, spre spirit, sau spre trup!"

Mare păcat că pedofilii din zilele noastre fie au chiulit la orele de pragmatism din şcoală. Pedofilii mioritici au o scuză, pragmatismul fusese înlocuit în gimnaziu cu Economia Politică...

Propriul şi figuratul lui "afară"

Pe un etaj, de bloc o doamnă se plimbă de mai bine de o jumătate de oră de la un capăt la altul al holului, lung, cam ca de aici şi până la gardul acela verde. Mă priveşte insistent, ceea ce, vădit, mă deranjează. Nu pot spune că arată prea încurajator, ochi mari, dioptrii, ceea ce rezultă în ochi cu mult mai mari, început de mustaţă, capod de casă. La un moment dat se opreşte în faţa mea şi îmi spune:

"Nu te speria, nu îţi fac nimic, mă mişc puţin pentru că nu pot să ies afară." După cum arăta doamna în cauză am ales sensul figurat al spuselor sale, deplasându-se de altfel ca o gazelă. Cât despre fobii, le elimin şi pe acestea cu desăvârşire.

Ieşirea din spleen

Deşi primăvara nu şi-a aruncat încă buduganul, constat cu mare surprindere că am ieşit din spleen, scoţând, vorba ceea, răul cu mai răul: am reînceput serviciul. Spleenul ăsta, căci despre el am chef să vorbesc a debutat înaintea Crăciunului 2007, când am fost informat oficial că sunt într-adevăr un individ ciclic: îmi schimb locul de muncă din 2 în 2 ani, ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, este destul de modern. De tristeţe am intrat în concediul acela pe care nu îl mai văzusem cam din 2006, spre marea surprindere a fetelor de la personal, care nu mi-au înţeles întrebarea: la câte zile de concediu de odihnă legal am dreptul? Aşadar am intrat în concediu, la noi asta înseamnă că fizic pot să absentez de la locul de muncă, dar psihic, niciodată, telefoanele au sunat într-una, iar YM-ul a funcţionat la capacitate maximă datorită degetului meu prost, care nu ştie să mintă: eşti? da, sigur, ce s-a întâmplat. De ce nu aş recunoaşte în cele din urmă că da, sunt un Yesman...

Aşadar am intrat în concediu şi m-am simţit ilicit. Trei săptămâni am trăit stresat, cu convingerea că mănânc banii statului de pomană, ajungând la un moment dat să evit chiar să ies afară din casă (atât cât am stat în Bucureşti) de teamă să nu fiu deconspirat. Iar toată această panică generalizată avea şi un termen precis: 14 ianuarie 2008. Data la care aflam cam cât timp îmi rămâne pentru a părăsi urbea şi ce demersuri trebuie întreprinse.

Am ieşit aşadar din spleen. În cel mult două luni îmi voi părăsi atât locul de muncă, cât şi ţara şi oraşul, urmând să petrec de data aceasta un ciclu dublu peste hotare. Miroase a primăvară şi, declar solemn, sub corecţia pedepsei supreme că nu am întâlnit un oraş care să respire mai frumos primăvara decât Budapesta.

Florin Chilian, numai bun pentru un speech la summit-ul NATO

"Astăzi iar la telejurnal/ l-am văzut pe Chilian..." Acest VIP, termen ce sună mai ambiguu şi protejează oarecum noţiunea de "artist", este din ce în ce mai prezent pe micile noastre ecrane, atât de prezent încât există toate şansele ca în viitorul apropiat să declanşeze în masă "chilianofobia", un soi de plagă ce se propagă prin eter. De la scandalul cu Ministerul Culturii şi Cultelor, descopăr cu surprindere că Florin Chilian a devenit un soi de port-drapel al maselor, un tip cu o părere personală de mare importanţă pentru ţară, un soi de Cătălin Radu Tănase al oamenilor cu gura şi chitara, mă rog ordinea a fost pur aleatorie...

Prin urmare, se discută despre taxa de primă înmatriculare, evident, este necesară în studio prezenţa lui Florin Chilian care ne va povesti despre lungul drum al nopţii către zi în administraţie. Cu ochelari de intelectual asortaţi la treningul Reebok, Florin Chilian a devenit peste noapte, pensif, - post-socratic, e drept, - dar pre-cineştiecealtcântăreţpopfolkdevenitvârfdelance. Aşadar Chilian ştie cum stă treaba cu taxa de primă înmatriculare, precis cunoaşte în profunzime mecanismele CNSAS-ului, ce să mai zic, avem de-a face cu un erudit şi cu un rebel în toată puterea cuvântului.

Şi totuşi, poate ar mai trebui lucrat la ţinută. Urban fără doar şi poate, Florin Chilian a pierdut legătura cu poporul din care se trage. Nu i-a spus nimeni că atunci când ieşi în public, tu mare VIP, este un semn de respect să te îmbraci cu haine decente, iar dacă decenţa la Florin Chilian "este" treningul Reebok (e drept, nici chiar Reobek), unde mai punem şi reclama pe faţă, permiteţi-mi să îmi retrag nemulţumirea şi să îi mulţumesc cântăreţului lui "Iubi" pentru că nu a ieşit pe post în maieu de reţea şi ismene Puma.

Ioana Calen, ziarista de la Cotidianul care dintr-o trupă face două

Încă o ziaristă de mare simţire şi cultură în paginile ziarelor de mare tiraj din România, onor Ioana Calen, cea care mă face să înţeleg cât de rău e să practici o meserie. Cât se poate de clar, ceea ce face "ziarista" mai sus citată în paginile Cotidianul nu mai este de mult plăcere sau hobby, ci o corvoadă, scriind despre lucruri care o lasă rece, fără măcar să îi mai stimuleze măcar elementara curiozitate de a verifica informaţiile traduse. Concret, iată despre ce este vorba: Ioana Calen scrie despre muzică, de fapt traduce din tabloide şi traduce prost. Aşa se face că celebra trupă scoţiană The Jesus and Mary Chain, grup care nu numai că a făcut istorie, fiind la un moment dat supranumit Sex Pistols anilor 80, în prezent anunţându-şi revenirea după ani buni de destrămare, este prezentată de Ioana Calen:

"Printre colaborările ei muzicale se mai numără una cu Justin Timberlake şi performanţele scenice episodice alături de The Jesus sau Mary Chain, demonstrând că poate cânta live."

Ground Control to Ioana Calen! Stimată doamnă silită să scrie un articol despre Scarlett Johansson, era atât de simplu să daţi un click pe google şi să vedeţi cu ce se papă The Jesus and Mary Chain, aşa, de curiozitate, căci nu vă obliga nimeni să ştiţi pe dinafară piesele de pe Psychocandy, deşi e posibil ca "Just Like Honey" să vă sune oarecum cunoscut, probabil dintr-un film sau din vreo maşină... Oricum tot e bine că măcar nu aţi tradus în română această unică trupă din care dvs. aţi făcut două, gen: Iisus sau Maria Lanţ.

Atât despre The Jesus and Mary Chain, e drept, unul dintre grupurile din anii 80 cu multă, multă personalitate, revin la articolul Ioanei Calen care se referă la un viitor album Scarlett Johansson, conţinând numai coveruri după piesele lui Tom Waits, marele, imensul, eclecticul, pe vremuri actorul fetiş al lui Jarmusch ("fii căpitanul nostru!"), inepuizabilul, ontologicul, depresivul, profundul Tom Waits, despre care ziarista mai sus citată nu spune nimic publicului larg. În mod cert, Tom Waits este încă un nume care nu îi trezeşte acesteia nici o amintire.

Întrebare de cultură generală pop pentru Ioana Calen: dacă spun "Downtown Train" sau "Waltzing Matilda", "Hang on St. Christopher", uite, nu face parte din quiz, tu ce răspunzi? Răspunsul este Rod Stewart - Poseidon rispondi! Toate coveruri mult, mult mai vechi de la Tom Waits.

În concluzie, Ioana Calen, încă o făptură ce ar trebui salvată. Un ziarist de genul ăsta şi promit să demarez operaţiunea: "free uilii 5"! Sau poate nu...