Laudă pragmaticului sau scopul scuză nepăcatul

În Dialoguri - Banchetul, respectiv Cei doi eros, când vine vorba despre amorul cu băieţi, marele argument pe care Platon îl ridică împotriva acestor "îndeletniciri" se transformă într-un tratat de pragmatism al sentimentelor. Nu e bine să faci amor cu băieţi pentru că ceea ce investeşti este posibil să nu merite.

"Afară de asta, din însăşi iubirea pentru tineri, cineva ar putea deosebi pe cei inspiraţi de Eros Cerescul. Căci ei nu se-namorează de băieţi decât din clipa când şi mintea acestora începe a li se coace, fapt care se întâmplă cam pe cândle mijesc tuleii de barbă. După credinţa mea, cine se prinde într-un astfel de amor e pregătit a iubi viaţa-ntreagă şi a trăi împreună. Acela nu-şi înşeală iubitul, căci nu l-a luat captiv ca pe un copil fără experienţă , nici nu-l va batjocori spre a-l părăsi şi a umbla după altul. Ar trebui chiar prin lege să se oprească iubirea copiilor, pentru a nu se mai risipi atâta zel în vederea unui lucru nesigur; căci la copii este nesigur dacă sfârşitul îi conduce spre viciu sau spre virtute, spre spirit, sau spre trup!"

Mare păcat că pedofilii din zilele noastre fie au chiulit la orele de pragmatism din şcoală. Pedofilii mioritici au o scuză, pragmatismul fusese înlocuit în gimnaziu cu Economia Politică...