Cum o să dorm eu singură în noaptea asta, intonează retoric, logofeteasa, după care, vădit enervată de lipsa de participare a andrisanţilor continuă: hai că mă duc că mai am treabă. Când iubeşti nu mai are importanţă dacă o faci sincer sau nu, strigă tare, să te audă lumea toată CUM O SĂ DORM EU SINGUR(Ă) ÎN NOAPTEA ASTA şi ai intrat în legalitate, nu mai eşti holtei, nu mai eşti domnişoară, eşti ditamai perechea cuiva şi urli în gura mare, să înţeleagă lumea fie că e un loc liber în pat, fie că deşi e un loc liber în pat e ca şi cum n-ar fi. Ambiguitate totală când iubeşti, uiţi de specie, uiţi de poziţie uiţi că ai două diplome, închid portiera, vrei să claxonez, şi eşti gata să te iei de gât cu lumea toată. Mai bagi câte o dar dacă când mă întorc toate sunt ca acum mă mai laşi la tine în apartament, pentru că iubirea le trece pe toate cu vederea.
Pentru că atunci când iubeşti, schimbi level-ul, upgradezi, te apropii mai mult de soare, şi îţi măreşti arsenalul: ai motive să fii obscen, mitocan, grobian, târf sau târfă, ţaţ sau ţaţă, incoerent, neprincipial sau din contră, principial, taciturn, dezinvolt, fermecător. Să mai zică cineva că nu ai fi iubit măcar o dată în viaţă...
Sunt trist, pentru că am înţeles încă o dată că iubirea nu înseamnă mai nimic, pentru unii nefiind decât o durere de măsele. Te duci la dentist şi ţi-a trecut. Mă gândesc, wishful thinking, fireşte, că unii poate mai nimeresc şi pe la dentişti cu instrumente nesterilizate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu