Necaz mare, Maimuţa Mamă mă interpelează, ochi ficşi, sticloşi, zâmbet de sfinx de la bâlci, respiraţie sensibil zgomotoasă aidoma unui uscător de păr marca remington.
Astăzi am învăţat ceva: "Pupă-l în bot şi papă-i tot". Poate ca am înţeles eu greşit greşit, era de fapt: "Pupal în bot şi Papai Tot". Oricum, nu am prea mult timp de gîndire pentru că Maimuţa Mamă continuă, cu o agitaţie fecundă: "Sau alta: MINTE-MĂ FRUMOS!", apăsând literele din urmă. Evident, se face aluzie la mine, deşi, strânsă cu uşa îmi explică că în aceste sintagme este vorba "despre viaţă". Mai mănâncă ceva, se fardează, se rujează şi porneşte tacticos spre ieşirea din Fabrică. "Bună ziua", îmi transmite cu ifos, vădit enervată de faptul că nu m-am implicat.
Păi de ce sa ma implic. Păi îmi pare sincer rău pentru Maimuţa Mamă, dar s-a adresat cui nu trebuie. Să îi explic că de-ăstea am tot halit la viaţa mea, chiar deunăzi, onor doamna stilată la bancă, citez am două diplome, îmi iau două ecleruri şi le mănânc cu mai mulţi domni...
Trăim într-o ţară tristă, mulţi sinucigaşi şi totuşi nu suficienţi, sau, cel puţin, mereu răzbate câte un regret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu