Alibi sfârşitul lumii

Nu am luat pauză pentru că am vrut eu, ci pentru că aşa a fost să fie, încercând să aloc cât mai mult timp "scriiturilor mele de seară", care au fost şi ele la rândul lor neglijate în favoarea altor şi lator inutilităţi. Şi ca să vedeţi cum se leagă lucrurile, primordiala inutilitate de vineri a fost lenea, care a câştigat confruntarea cu Savall (ale cărui albume oricum le am integral, ce să zic şi eu ca să mă justific), iar cea de sâmbătă se numeşte Grindhouse, trăiască Tarantino chiar şi dincolo de sfârşitul lumii.

Aseară am aflat cu stupoare că în 2034 sau 2036, nu are prea mare importanţă dat fiind că în anii aceia Bruce Willis nici măcar amintire nu o sa mai fie, un meteorit mare-mare, - câtă dorinţă de a convinge la ziariştii aceştia când puteau folosi un singur cuvânt şi ar fi strecurat o angoasă de zece ori mai mare-mare decât mare-mare - mă rog, în 2030şiceva un meteorit se ciocneşte de pământ şi adio continente, fete de la pagina 5 şi dvd-ul meu cu Boomtown Rats pe care, ca să îl las nepoţilor copiilor mei va trebui pesemne să îl ferec într-un sicriu de plumb.

Prin urmare, nu mai am linişte, dorm întors şi iau hotărâri in sweet manole style, adică azi mă jur că de mâine îmi trăiesc viaţa la maxim şi respect mai mult sloganul de la Nike şi mâine mă apucă o stare de puţin îmi pasă că am pierdut bunătate de bilete la Jordy Savall, fără pic de altruism, ruşine monumentală, acum e momentul să aplic acelaşi tratament şi lui Bejart, care fără nici o îndoială va veni aici cu personalul de serviciu, singurele cheltuiali ceva mai simţitoare fiind măştile impecabile şi mulajele de muşchi aplicate acestora.

Iar toate astea pentru că în 2034 sau 2036 un nenorocit de meteorit o să îmi spargă geamurile, aşa că iau încă o hotărâre, de care ar fi bine să mă ţin, ca în 2033 sau în 2035 să nu mai spăl geamurile, pentru a nu îmi irosi şi atunci alt eminute preţioase cu inutilităţi eminamente inutile.