Paradox. Astăzi am înţeles de ce nu câştig la lotto şi de ce de fiecare dată când merg pe stradă paşii mei reuşesc pe căi misterioase să evite să calce în rahat. Ajunsesem chiar până în sitaţia în care îmi apăsam ameninţător talpa deasupra rahatului lunguieţ, gălbui, de câine mare, stricat la stomac, când un skate-board răzvrătitmi se strecură între talpă şi caldarâm, levitând deasupra excrementelor canine cu graţia cu care Colin McRay trecea în mare viteză peste veveriţele care se trezeau la ceas rău să treacă poteca, şi purtându-mi pasul jumătate de metru mai departe şi prăbuşindu-mă, cu vedere şi miros directe către posibila victimă.În oraşul ăsta, în ţara asta eu încă trăiesc, de aici să zicem "şirul de ghinioane" pe care le tot experimentez zi după zi. Am pierdut la lotto, la bursă, la şah, la table, Rapidul pierde, echipa naţională de rugby pierde, şi multe, multe altele, dar supravieţuiesc. Nu am primit pumni în faţă de la Mihai Stoica, nu m-a jignit, nu m-a spurcat şi nu m-a înjurat de mamă Gigi Becali, nu sunt supus pericolului de a fi deportat într-unul din cartierele pe care acesta le pregăteşte homosexualilor din Bucureşti, câinii şi pisicile mele nu au fost maltratate de frustraţii buzoienii şi de toţi frustraţii români care îşi manifestă astfel neputinţa, nu a sărit Ganea la gâtul meu şi nu sunt ungur ca să fiu pus la stâlpul infamiei de colegul meu la fel de frustrat de faptul că aparţine unei minorităţi inferioare numeric celei maghiare, dar are un suflet verde românesc de toată frumuseţea. Eu sunt Zelig de Bucureşti, mă confund şi mă identific şi toate relele trec pe lângă mine, neafectându-mă.
...
...
...
A world war
was announced
days ago
but they didn't know
the lazy sunbathers
the lazy sunbathers...
Goodnight Romania, wherever you are!
fotografie de Willy Pragher
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu