Cred că nu sunt singurul care mi-am raportat existenţa la prima descălecare a Rolling Stoneşilor în România, împărţind timpul între înainte de 17 iulie şi după 17 iulie. Evident, că în stânga şi în dreapta datei de 17 este însăşi data de 17, când întreaga ordine a lumii capătă noi valenţe. Pe 17 iulie 2007, ciclul meu biologic s-a modificat cu 180 grade.
Ceva s-a terminat, aşteptarea a luat sfârşit, într-un mod absolut inexplicabil, de astăzi suntem de capul nostru, fără acel "reason to live".
În primul rând, după A Bigger Bang la Bucureşti, cu greu cred că mă va mai convinge careva să ies la un concert rock. Poate cel mult la un U2 , deşi... E ca şi când ai apuca să iei masa cu zeii, zău dacă nu îi înţeleg pe cei care nu se mai pot raporta la omul de rând.
În al doilea rând, The Rolling Stones nu va mai cânta niciodată, a doua oară în România, iar acest lucru doare, atât din perspectiva muzicii proaste care prinde teren, cât şi din punctul de vedere al marilor artişti. Ne vom bucura însă până la refuz de maicăl boltă, hulio inglesias şi rednext...
Visul frumos s-a cam terminat, şi, mi-e greu să mă gândesc la altul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu