With a complete absence of pain

Cu tristeţe totală recunosc că sunt un nemilos, ateu, neîndurător, nepăsător, nesimţit, sadic, sinistru, crud, de-a dreptul pur şi simplu, dar nu simt nimic pentru recent descoperitul "caz becali", fie să-l ajungă blestemul de-a duce după el ca Atlas valize diplomat pline cu brânză telemea zeruinde. Iată că, precum un copac putred trosneşte şi se crapă şi acest stâlp al creştinătăţii, şi mie puţin îmi pasă, cât de stricat pe dinăuntru poate fi unul ca mine ca să ajungă să declare senin că este în stare să privescă cum Sfântul Gheorghe este ronţăit oscior cu oscior de T-Rex fără ca măcar să ies şi eu de după un boschet, când îi e lumea mai dragă şi să îi fac: buuuuuuuuuuuuu. Cine ştie, o crăpa naibii maţul în el. Eu nimic, stau şi citesc cum la ceas de seară, la Aroma au coborât mascaţii şi i-au ridicat pe băieţii oierului care veniseră cu banii la ei, pregătiţi pentru un transfer din mână în mână, că e mai sigur.

Mai zice domnul Becali că e "o făcătură ungurească". "Goga şi Coman sunt nişte nenorociţi şi trădători". Adică ce să mai înţeleg de aici, că Goga e ungur sau vândut ungurilor (Octavian Goga sparge timpanele mediumului aplecat peste masa de spiritism, el, cel care a lăsat Academia Maghiară să îl aştepte la gară, cu balul adăstând pentru a începe valsul...), eventual că etimologia lui Coman vine de la "cuman"??? Chiar nu simt nimic, nici un pic de revoltă sau senzaţie de vomă. Când absurdul e prea absurd şi nu ai chef de basme, nu e bine să opinezi că ai dat peste o carte proastă, consideră mai bine că ai fost prins într-un moment nepotrivit şi revino-ţi.

Number five, trezeşte-te!