Neajunsuri lingvistice

Il neige il neige sur Liège
Que le fleuve transporte sans bruit

Insomnie pe muzică şi versuri de Brel, sunt terminat, nici o speranţă să îmi arăt vreodată gratitudinea pentru marele om. Jos pălăria în faţa lui Gil (Dobrică), de care au râs toţi când s-a aruncat la picioarele lui Ray Charles. Eu nu pot face chestia asta, nu mai am la picioarele cui să mă arunc. Dintre actuali cel mai la îndemână e nenea Maicăl, imagine de dincolo de sticla din Muzeul Marţipanului, Szentendre. Să îl faci pe nenea Maicăl (copilul ăla care parcă se comporta aşa pentru a-l mai combate odată pe ceauşescu, cu decretul, respins probabil la castingul de la reclama cu "folosiţi prezervativele noastre dacă doriţi să evitaţi moştenirea unui copil dus cu capul") din marţipan, mi se pare o fantezie colţ cu sexul ăla cu gagica cu rât şi urechi de porc, care gemea ca o scroafă despre care ţi-am povestit ieri.

În imagine, o doamnă face demonstraţie pe viu la Muzeul Marţipanului. Ce faci fată, am sunat să te întreb dacă... Ce să fac, uite îi modelez nasul lu Maicăl Gecsăn, megastarul, care a fost la noi în 94, şi, ştii că sunt pofticioasă de felul meu, mai frământ o felie, mai dau o limbă... Fată, vezi să nu îi mănânci nasul lu ăla, mâncaţi-aş, mai bine mai linge pe unde nu se vede...

In the year 7510, if God's a' coming, He ought to make it by then

Dar să mă întorc, nu la nenea Maicăl (Maicăăăăăăăăăăăăăăăăăăăl, cum i-ai mulţumi tu lui nenea maicălgecsăn dacă te-ai întâlni cu el - verii maci maicăl!) e incredibil, dar după cum te-ai convins şi tu că toate lucrurile au ligaturi oculte, acolo, la casa copilului unde nenea Maicăl şi Nea Nelu s-au îmbrăţişat, au zâmbit şi au mângâiat copii câţiva ani mai târziu mă căsătoream cu Andreea, ca să nu mai zic că rocker cum eram Thriller e singurul album disco-pop pe care l-am putut asculta cap-coadă şi repetitiv în anii 80, cu alte cuvinte, realizez că Michael Jackson este o persoană care merită să fie tratată cu un nelămurit respect şi mă opresc aici. Să revin la Brel şi la versurile care mi-au bântuit noaptea.

In the year 9595, I'm kinda wonderin' if Man is gonna be alive. He's taken everything this old Earth can give, and he ain't put back nothing, whoa-whoa...

Liege rimează cu neige. Bucureşti. Caut rima.

Bucureşti, Bucureşti cât de drag îmi eşti... Gică Petrescu este Brel al nostru, cu unele mici diferenţe, oricum, acesta este exemplul clasic care îmi vine în minte

Din folclorul contemporan variaţiuni:
Plouă peste Moldova Nouă.
Mai găsesc,
Ninge cu fulgi mititei peste-oraşul Făurei, sau Însurăţei,
Nori greoi peste Brezoi, sau Tuşnad Băi,
Ninge de zor peste Bihor, sau Techirghiol,
Ninge de-aseară la Lehliu Gară,
Plouă cu jale la Baia Mare,
Plouă cu ulcioara la Sighişoara.

End game.

De ce am eu senzaţia că limba care nu are nici măcar un singur oraş care să rimeze cu ploaia, sau ninsoarea, sau rupererea de nori este o limbă fără încărcătură dramatică. Vâjâind ca vijelia şi ca... Deloc elocvent, cine foloseşte aliteraţii trişează. În orice limbă. Eu pup poala popii... Pupul ăla cu implozie de la emoticoanele din YM. Comuniune om natură, dar în comparaţie cu francezii mi se pare că noi am cam umflat toposul ăsta cu pompa. Mă doare burta la Turda sau Mă doare bila la Chitila. Parcă aici sunt mai convingător nu? Aşadar, profităm de situaţie sau nu? Oricum tristeţea din versurile lu Brel mi se pare copleştioare, totală şi toxică. Fără leac...

Insomnia de aseară a fost ulterior prelungită cu o altă dilemă. Printre multele animale găzduite de Grădina Zoologică din Budapesta, există o încăpătoare gospodărie adăpostind găini, raţe, capre, vaci.

Întrebare: ce se alege de ouăle, de lâna şi de laptele lor?