Dimineaţa trecută în drum spre serviciu, pe mai bine de un kilometru, presărate în zonele verzi de sub copaci căpăcele mici negre. Tăpăţele. Logic, un tir de la fabrica de mase plastice s- a răsturnat prin zonă, de aici această invazie. Am remarcat acest lucru mergând cu capul în jos, fotofob la primele ore ale dimineţii, altfel, le-aş fi luat drept alune (a se citi explicit caca). Tăpăţele.
Discurs imaginar între la fel de imaginarii Ştim şi Ştam (Băiuţeii celor doi Florian deţin întreaga legendă!!!) din borcanul cu muştar tip anii 80: mai deunăzi mi-am pierdut cheile, ce să mă fac, ce să mă fac şi mă duc la Ştam, auzi Ştame, dă-mi-l şi mie pe ăla micu să îmi caute cheile prin iarbă. Ştim iese cu ăla micu al lui Ştam de mână şi după ce reconstituie drumul se alege cu cheile şi cu alte obiecte preţioase ascunse prin iarbă şi pe sub frunze. Avantajul celor mici.
Am dezlegat în sfârşit enigma. Pentru a mai putea să comercializeze băuturi alcoolice, posesorii de băcănii sau de "bombe" vând flacoane de vodcă, rom sau pălincă. Nu îţi trebuie niciun aviz pentru a vinde aşa ceva. Se bea în faţa dughenii sau oriunde, pe sub copaci. Mai tristă imaginea cu căţei legaţi de copacii de pe bordură, scâncind a jale. În rest, paradisul celor însetaţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu