Probabil că aceasta este ultima zi de toamnă în Bucureşti. Am dat arămiul, cărămiziul şi argintiul frunzelor pe steluţele mii şi stelele făclii din brazii publici şi din geamurile celor care trebuie să iasă în evidenţă că al lor e mai luminat şi la trup curat. Înseamnp că le-a mers bine anul care trece acum, galopant. Prostul gust al artifactului emanat de semidocţi este la putere şi îşi va face numărul vreme de cel puţin 2 luni.
Aceasta este ultima amintire a naturalului, înainte de avalanşa de culori estivale. Încep numărătoarea inversă spre primăvară.
Un comentariu:
iti cautam poeziile. ai "disparut" asa... le-ai ascuns de lume, de ce?
mi-a amintit cineva de poemul acela al tau, pe care s-a facut o melodie, aici, in Basarabia. nu am mai gasit melodia. stiu ca era un poem frumos. era ceva cu "iubit imaginar"?
Trimiteți un comentariu