Iarna 2007, foamete ieşită din comun. Aproape incredibilă imaginea din stânga, în contextul unui oraş cu pretenţii de europenizare, cu atât mai mult ziua în amiaza mare, pe bulevardul aviatorilor. Nu am nimic împotriva animalelor, dacă ar fi după mine aş împărţi totul cu animalele, din nefericire însă această stare de fapt nu are nimic în comun cu mila. Să adopţi pe lângă bloc un astfel de animal, pe care îl amăgeşti cu bunăstarea, când de fapt tu nu faci decât să îl expui mi se pare o barbarie mai mare decât să îl urci în maşină şi să îl duci în pădure.
Nu există pic de omenie în faptul că vecinul care a atras pe lângă bloc un anumit câine îi dă acestuia de mâncare, omenie ar fi fost dacă l-ar fi luat în casă, conştient că nu poţi obliga zeci de alţi indivizi să aibă aceleaşi gusturi şi afinităţi ca şi tine. Ne amăgim mai departe că suntem altruişti, că aruncăm oasele pe geam în loc să le aruncăm la ghenă, şi cu pospaiul ăsta de samaritanism pretindem respect din partea semenilor noştri.
A nu se înţelege greşit discursul meu sentimental şi dezlânat. Nu invoc nici ecarisajul, nici altă autoritate a statului, ci doar bunul simţ absent. Căutaţi câte un stăpân fiecărui astfel de câine încă vagabont. Câinele nu e om, vă asigur, nu va muşca niciodată mâna care îi dă de mâncare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu