Asociaţia criticilor din Los Angeles a acordat marele premiu filmului lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" şi premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar lui Vlad Ivanov, interpretul domnului Bebe. Acesta din urmă este de o naturaleţe atât de dezarmantă, încât aproape tot restul filmului îţi doreşti, deşi aceasta denotă evident un sadism ieşit din comun, să se petreacă un mare necaz ca să îl mai vezi pe domnu' Bebe odată, explicând el cât poate fi de natural şi democratic să îl respecţi pe aproapele tău pentru felul său aparte de a vedea lumea. Filmul lui Cristian Mungiu se angajează din start să refuze manierismul cinematografiei româneşti de până acum, iar domnu' Bebe este arma secretă a regizorului român: acesta nu exagerează, nu face nimic să iasă în faţă şi mai mult de atât nu reprezintă "familia" şpăgarilor români din perioada ceauşistă. Cristian Mungiu marchează şi trece mai departe, de aici curiozitatea cu care priveşti acest film, de aici tonusul pe care nu ţi-l pierzi în timpul vizionării.
Cât de inutile rămân încercările celor două fete de a procura cât mai mulţi bani, în instanţa domnului Bebe, cel care oficiază "ritualul sondei" fără să perceapă niciun argint... Cât dezinteres pecuniar din partea semenilor noştri în acea perioadă, şi câte lucruri puteai face cu atât de puţini bani... Zău dacă nu par mai nemiloşi hotelierii în comparaţie cu domnu' Bebe... Şi până la urmă, mă rog, viaţa e grea, omul mai şi suferă, înţeleg, dar zău dacă filmul lui Cristian Mungiu nu se termină cu happy end, fetele scapă de belea şi rămân şi cu banii în buzunar.
Să tot fi făcut afaceri pe vremea lui Ceauşescu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu