O englezoaică, a suferit în copilărie o cumplită traumă, s-a deranjat stomacal în asemenea hal încât tot ce mânca ziua voma noaptea. Prin urmare a încercat şi cu cartofi prăjiţi şi, minune mare, Petrache Lupu nu altceva, pomenit fie-i numele în vecii vecilor, cu chipşi. Nu a mai vomitat, şi-a revenit, şi, vreme de 17 ani nici un fel de deranjament stomacal.Întrebată daca nu se plictiseşte cu acelaşi meniu, aceasta a negat cu vehemenţă. Cum să te plictiseşti mâncând cartofi prăjiţi când există ketschup, maioneză, piper, sare şi altele? La 20 de ani arată ca o vedetă de hollywood, paradoxal mai şi mănâncă ca una. Mă întreb care dintre bucatele de mai sus îi place mai mult, cartofii prăjiţi cu ketschup şi sare, sau cartofii prăjiti cu ketschup şi piper? Trebuie să existe un criteriu de departajare. Mă gîndesc la Gigi Becali, care îi urăşte pe toţi cei cenu sunt de neamul lui (românesc, susţine patronul-oier), pe criterii etnice sau religioase. De la o vreme îi urăşte şi pe cei de neamul lui care sunt homosexuali, care apelează la sex-shop, pe comunişti, rapidişti sau dinamovişti. În curând va urî TOT ce este uman, făcând-o în sfârşit şi la nivel declarativ.
La fel şi cu englezoaica în cauză. În curând nu va mai suporta nici cartoful prăjit în sine, urmare a faptului că ideea de cartof în stare pură este cea care îi repugnă.
fotografie de Willy Pragher
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu