Bergodi nu s-a ţinut de cuvântul dat ieri şi a rămas la Rapid, cum am spus-o mai devreme, deşi trebuie să recunosc că am făcut-o cu o oarecare strângere de inimă. E adevărat ceea ce se spune că nu ai cum să trăieşti în România şi să nu te contaminezi cu românism. În cazul lui Bergodi, mă bucur să constat că această renunţare nu implică procese de conştiinţă, dat fiind că sunt destul de familiarizat cu tentaţia cotidiană a dezicerii de principii.
În sfârşit un semn pozitiv din partea acestui "domn", aterizat într-un univers amoral - se dă pe brazdă, aşa cum au mai făcut-o şi ceilalţi: Zenga şi Pedrazinni. Era şi păcat să părăsească probabil singura echipă din România care, în ultimul an nu s-a grăbit să îşi acuze antrenorul de eşecul survenit, să îi lase acum la greu pe elevii săi, pentru a-i motiva să reprezinte de la anul, în sfârşit demn România în Champions League.
Şi nu am uitat! Nimic nu va merge la Rapid, indiferent de ponderea implicării afective, dacă nu se va lucra psihologic, atât la nivel individual, cât şi colectiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu