Zilele trecute am văzut un film care mi-a deschis ochii în ceea ce priveşte taina din umbra mult mediatizatei poveşti a Elodiei. "Hoax". Pe scurt, un autor neîmplinit se gândeşte că şi-ar vinde cel mai bine cartea dacă, imitând semnătura lui Howard Hughes ar sugera editorilor că aceasta este pur şi simplu biografia enigmaticului om de afaceri.
La fel stă treaba cu Elodia, aşa că flerul şi experienţa mea de cinefil îmi spun că Elodia nici măcar nu a existat, Elodia un fel de "Simone", filmul cu Pacino. Pentru a anticipa, urmează culegerea roadelor - lansarea produselor de serie marca "Elodia", cremă de ghete, coniac, hârtie igienică, cinematograf pe al cărui frontispiciu tocmai s-a desprins prima literă.
Prin urmare, nu am rămas surprins când am văzut zilele trecute o tanti, care după cum cânta minunat ar fi să fie oarbă, "zicând" Balada Elodiei. Ca şi Elodia, nici Mioriţa nu a existat vreodată, şi cu toate acestea, ce restaurant frumos, ce nevastă emblematică de Roman...
Un comentariu:
apropierea cea mai izbitoare pe care o gasesc in tot post-ul asta (si nu ma refer la cel bisericesc pentru ca nu a inceput) este acela al baladei->mElodie->brand . trebuia un nume melodic pentru ca eroina noasta sa poata ajunge departe si sa fie ELOG(d)IAta in atatea randuri de ziare si seriale intregi TV. Pe acestea din urma le-as numi sugestiv "1001 de nopti" si nu neaparat pentru ca sunt deja pe la episodul 50-x-100 ci pentru ca e o mare cioaca... pardon Cioaca.
Trimiteți un comentariu