Charterul Bucureşti-Sibiu, este peticit, ca în desene animate dar circulă bine, decolează, aterizează cum trebuie, stewarzii şi stewardesele sunt amabili, ba mai mult, pilotul român şi primitor le permite copiilor să îi invadeze cabina de zbor şi să îi pună întrebări. Pe stânga, plafonul este spart şi lipit cu bandă adezivă, exact ca în imagine, şi totuşi lumea călătoreşte cu neruşinare, ceea ce mă face să cred ca serialul Lost şi-a pierdut de mult audienţa în România.
Numai eu am stat cu frica în sân până la aterizare, uitându-mă în stânga şi în dreapta dupa Kate, să o bag în seamă dinainte, să nu zică fata pe urmă că sunt interesat, ca în nuvela lui Bradbury cu sfîrşitul lumii, dedus după discul plin al lunii. De unde am tras concluzia că în România, cel puţin, cel informat are prima şansă de a suferi. Noroc că nu am avut acces la motor, că probabil m-aş fi luat cu mâinile de cap. Asta, evident, dacă sar peste momentul când întreb, măcinat de curiozitate: uite furtunele, să trag de ele?
Avion cu motor
Du-mă şi pe mine fără griji...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu