Trebuie să înveţi să laşi de la tine pentru ca la un moment dat să primeşti ceva la care nu te-ai fi aşteptat vreodată. Cazul de alături... 10 zile la Ileana, pe care am supus-o unui maraton stomatologic, pentru a nu pleca la Budapesta cu spaţii nejustificate estetic în gură şi o fotografie care a meritat efortul... Şi când mă gândesc că de fapt nu vroiam decât o imagine cu acest nărăvaş parcă strămutat în Parcul Circului dintr-un cârd de armăsari indieni sălbatici pentru a-l lua cu mine, ca semn de carte pentru dosarul intitulat Bucureşti... Ştiu şi de ce mă fascinează parcul ăsta în mijlocul oraşului, unde, dacă ai răbdare vei avea ocazia să surprinzi animalele scoase la aer: pentru aerul Tom Waits pe care mi l-a degajat într-o noapte când, întorcându-mă de la prietena pe care o asociez de asemenea cu acest parc, un elefant ofta de zor. Parcul Ioanid, de exemplu, aparţine şi el cuiva. Ascultam pe vremuri "Bone Machine" şi identificam elefantul din back-ground, ulterior Wenders dedicând un întreg arsenal de sentimente animalului rătăcit în mijlocul Berlinului.
Bucureştiul încă ne mai poate rezerva surprize.
Probabil singura instanţă în care e o mândrie să spui: mi-a ieşit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu