Am recitit Book of longing... Leonard Cohen cristalizându-şi parcă întregul său periplu prin viaţă... Dacă nu i-aş fi citi toate cărţile, dacă nu i-aş şti poemele, dacă nu aş fi pierdut nopţi întregi ascultându-i baladele tabacice, încercând să i le tălmăcesc pe româneşte cât mai aproape de linia melodică, cartea asta ar fi însemnat începutul delimitării mele de Leonard. Altfel, trăiesc cu senzaţia, şi habar nu am de ce, că i-am citit testamentul, că cele de aici sunt cele mai sincere poeme pe care le-a scris în toată existenţa sa, fără nici o încercare de a friza muzicalitatea. În Book of longing Leonard este Kavafis."Dacă avem noroc, îmbătrânim!"
Mă uitam la poza asta şi mă gândeam că, oricât ar fi de macabru, în România, dacă şti unde să te adresezi, trăieşti gratis, pe banii antreprenorilor. Pe traseul spre Poiana Ţapului, e drept, la o anumită distanţa de Bucureşti, cu DOOM-ul după tine, ai mari şanse să comanzi servicii funerare gratis. Cine a auzit de cuvântul "respet"? Nimeni, nici măcar cioclii. Cu alte cuvinte, pagubă-ntre scânduri, domnilor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu