Anul trecut, la Paris, Şerban, unchiul, constata cu disperare rărirea cercului de prietenie, prin dispariţie sau acutizare a bolii, făcând referire directă la doamna Monica Lovinescu. De acelaşi lucru, la faţa locului, o altă doamnă a literelor româneşti (şi franţuzeşti deopotrivă), Irina Mavrodin, rememora vremuri trecute cu Şerban, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu şi alţii la casa de vacanţă din Franţa a lui Paul Barbăneagră, înnegurată şi ea de îmbolnăvirea Monicăi Lovinescu. Pentru ei prietenă, pentru mine simbol şi motiv de veneraţie, stâlp al rezistenţei şi al principialităţii, om de presă, OM.
Ei bine, în dimineaţa aceasta, după o grea suferinţă Monica Lovinescu a ieşit demn din viaţă după ce a avut grijă să dăruiască statului român întregul tezaur de spiritualitate agonisit de-a lungul existenţei sale: clădirea deţinută la Paris. Sarcinile care revin statului român în urma donaţiei sunt constituirea şi conservarea unui fond de lucrări ale literaturii române şi străine, crearea unui centru cultural român intitulat "Memorial Ierunca-Lovinescu", înfiinţarea unei burse anuale "Ierunca-Lovinescu" în favoarea studenţilor români din Franţa, acordată de MAE, şi asigurarea cazării pentru studenţii beneficiari ai acestei burse în spaţiul locativ ce face obiectul donaţiei.
Dumnezeu să o odihnească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu